Multe scutece murdare? Da. Multe nopți nedormite? Desigur. Nou-născuți plini de coșuri și cu capul țuguiat… Ce mai e și asta? Dacă ești la prima experiență într-ale mămiciei, este foarte posibil să fii luată pe sus de unele lucruri.
Primești în brațe un ghemotoc adorabil – o minune de omuleț! Te uiți la fețișoara lui dulce și simți cum, pur și simplu, te topești de drag. Beatitudinea nu durează însă prea mult. Începe asaltul îngrijorărilor. Observi ba una, ba alta și-ți pui fel și fel de întrebări. Sunt numeroase aspecte neobișnuite, despre care habar nu aveai. Și asta pentru că nimeni nu ți-a vorbit despre ele. De exemplu, ce sunt acele tresăriri la nou-născuți și de ce pielea lor este atât de uscată și apetitul lor pare a fi nesfârșit?
Ca să reducem discrepanțele dintre așteptări și realitate, îți prezentăm în continuare o parte dintre cele mai mari surprize pe care le poți avea în prima etapă a vieții alături de un bebeluș.
Forma bizară a capului
Dacă vin pe lume pe cale vaginală, nou-născuții pot avea capul oarecum deformat în primele zile. Turtit și ușor conic. Se întâmplă deoarece, cel mai probabil, petrec ore întregi înghesuiți în pelvis. „Punctele moi” de pe craniul sugarilor, cunoscute cu termenul de fontanele, permit capului să-și modeleze forma pentru a putea trece prin canalul de naștere. Vorbim de acele spații dintre oasele cutiei craniene, ocupate temporar de țesut conjunctiv fibros, flexibil. În total, sunt șase la număr: fontanela anterioară (cea situată în vârful capului, care e mai cunoscută, fiind și cea mai mare), fontanela posterioară, două fontanele mastoide și două sfenoide.
Deși îți poate dea fiori, această deformare a capului este necesară. Reprezintă o formă de protecție împotriva fracturilor craniene sau a leziunilor cerebrale din timpul unei nașteri naturale.
Pe lângă aspectul straniu al capului, pot exista și alte imperfecțiuni. De pildă, bebe poate avea fața tumefiată, în special în zona ochilor, ca urmare a acumulării de lichide sub piele. E posibil să aibă chiar și mici vânătăi pe față, dar și scalp, cu atât mai mult dacă un cadru medical a folosit forceps sau un un instrument numit vid-extractor (ventuză kiwi) în timpul nașterii.
Trebuie să știi că toate acestea se vor remedia în scurt timp. Capul bebelușului va căpăta o formă armonioasă în câteva zile, umflăturile și vânătăile vor dispărea, iar trăsăturile i se vor mai defini, începând să aducă tot mai mult cu versiunea minusculă a ceea ce urmează să devină. Trebuie doar să ai puțină răbdare.
Poate părea că se sperie ușor
Tresăririle și tremurăturile sunt reacții comune la nou-născuți. După ce a petrecut atâta timp într-un mediu lichid confortabil, dat, totuși, strâmtorat, uterul tău devenind tot mai neîncăpător pe măsură ce se apropia momentul nașterii, micuțul tău are acum tot spațiul din lume. Nu mai sunt pereți uterini care să-i restricționeze mișcările, iar acest lucru este neobișnuit pentru el. Bebe încă nu și-a dat seama cum să-și controleze corpul în mijlocul acestei noi libertăți. Drept urme, orice mică mișcare a brațului se transformă într-o legănare largă și sacadată.
De asemenea, să nu uităm că bebelușii se nasc cu anumite reflexe. Unul dintre acestea este reflexul Moro, zis și reflexul de îmbrățișare. Reprezintă un răspuns natural al sistemului nervos, care se caracterizează prin mișcări bruște ale brațelor și picioarelor, ca reacție la stimuli externi. Acest reflex se dezvoltă încă din viața intrauterină, între săptămânile 28 și 32 de sarcină, și dispare treptat la vârsta de 3-6 luni după naștere. Prezența acestui reflex este un semn al unei dezvoltări neurologice sănătoase, iar lipsa sau asimetria lui poate indica o disfuncție a sistemului nervos central. În cazul în care acesta persistă și după vârsta de 6 luni, acest lucru poate semnala întârzieri în dezvoltarea motorie sau alte tulburări neurologice.
În ceea ce privește tremurăturile, mai trebuie să știi că sistemul neurologic încă în curs de dezvoltare al bebelușului trimite mai multe impulsuri electrice decât este necesar către mușchii săi. Asta poate face ca bărbia sau picioarele să-i tremure. Pe măsură ce lucrurile devin mai organizate, după primele două săptămâni acest manifestări tind să dispară. La nou-născuți, majoritatea tremurăturilor nu sunt motive de îngrijorare. Totuși, nu ezita să consulți medicul pediatru, dacă tremurăturile sunt ritmice sau dacă un membru care tremură nu se oprește atunci când îl atingi.
Sunt mai mereu flămânzi
Nou-născuți și non-stop. Ce legătură au cei doi termeni? Mai multe, dar una dintre ele sigur poate fi reprezentată de nevoia de a fi alăptați. În primele săptămâni poți avea impresia că-ți hrănești micuțul aproape non-stop. De fapt, chiar faci asta. Nou-născuții mănâncă mai des decât ți-ai fi imaginat. Pe de o parte, aceste cereri frecvente de a fi hrăniți reprezintă modul prin care natura determină creșterea producției de lapte a mamelor, pentru a satisface apetitul lor în creștere. Pe de altă parte, bebelușii alăptați tind să mănânce mai frecvent, deoarece laptele matern este digerat foarte repede.
Totuși, de departe cel mai important motiv al acestei „frenezii” alimentare e reprezentat de faptul că micuții au un ritm de creștere accelerat. Până pe la vârsta de 4 luni, puiul tău urmează să-și dubleze greutatea avută la naștere. La vârsta de un an, și-o va tripla. Pentru a susține această dezvoltare, e nevoie de un aport considerabil de calorii și substanțe nutritive. Ca atare, e absolut firesc pentru bebe să fie deosebit de flămând, mai cu seamă în perioadele când trece prin puseuri de creștere. Primele trei au loc, de obicei, între 7 și 10 zile de la naștere, apoi la 2-3 săptămâni și la 6-8 săptămâni.
Tocmai de aceea, indiferent de modul în care îți hrănești bebelușul, apetitul său în primele săptămâni poate părea constant. Cu toate acestea, trebuie să ai în vedere că bebe nu plânge numai când îi este foame. Uneori, tot ce își dorește este să-ți simtă mirosul, căldura, dragostea. Astfel, dacă a mâncat recent, încearcă să-l ții o vreme în brațe pentru a vedea dacă asta îl liniștește. E posibil să fie suficient.
Mânuțe și piciorușe reci
La nou-născuți, extremitățile tind să fie reci. Așadar, înainte să urci temperatura în termostat sau să înfășori micuțul într-o pătură mai groasă, verifică-i toracele. Dacă este cald și roz, cel mai probabil nu-i este frig. Deoarece sistemul lor circulator este încă în dezvoltare, sângele este redirecționat cu prioritate către organele și sistemele vitale unde este necesar cel mai mult. Asta înseamnă că mâinile și picioarele lor sunt ultimele părți ale corpului care primesc o aprovizionare bună cu sânge.
Reglarea activității sistemului circulator poate dura până la trei. Acesta are nevoie de timp pentru a se putea adapta complet la viața din afara uterului. În consecință, nu-ți face griji dacă observi că degețelele de la mânuțe și piciorușe îi sunt mai mereu reci sau dacă prezintă paloare. Este o problemă temporară. Circulația sangvină e pe cale să i se îmbunătățească. Aceasta va deveni tot mai eficientă, pe măsură ce bebelușul va deveni mai mobil și activ.
Organele genitale par a fi prea mari
Nou-născuții mai au o particularitate interesantă. Testiculele băiețeilor și labiile fetițelor pot părea cam mari în raport cu dimensiunea corpului lor firav. Ei bine, nu e nimic neobișnuit aici. De obicei, acest lucru reprezintă rezultatul unui edem, cauzat de presiunea exercitată asupra bebelușului în timpul nașterii, precum și de retenția de fluide în țesuturi.
De asemenea, mai trebuie precizat că, indiferent de sex, toți nou-născuții au în corpul lor hormoni proveniți de la mamă. Pe fondul acțiunii acestor hormoni, testiculele se pot mări, iar labiile – umfla. Fii pe pace, fenomenul dispare în primele zile de viață.
Pot avea sânge în scutec
Aceiași hormoni maternali care provoacă umflarea testiculelor și a labiilor sunt responsabili și pentru secreția vaginală cu sânge pe care o pot avea unele fetițe la scurt timp după ce vin pe lume. Așadar, nu te îngrijora dacă vei observa mici urme de sânge pe scutecul micuței tale prințese, în primele săptămâni de viață.
Această „mini-menstruație” durează, de obicei, doar câteva zile. Uneori, ceea ce poate părea a fi pată de sânge e, de fapt, urină concentrată. În pliurile unui scutec, aceasta poate să pară destul de închisă la culoare. Totuși, sângele roșu strălucitor este neobișnuit și necesită atenție medicală.
Pot prezenta o veziculă pe buze
Mulți nou-născuți dezvoltă o bășicuță pe buze din cauza suptului energic la sân sau biberon. Uneori, vezicula este prezentă la naștere din cauza suptului degetului în uter. Vestea bună este că aceasta nu-i provoacă disconfort bebelușului. De fapt, prin formarea de țesut în exces în scopul cicatrizării, pielea fină a buzei se întărește, facând mai ușoară apucarea sânului. Vezicula se va estompa în câteva luni sau ar putea apărea și dispărea de la o zi la alta.
Pot avea scaune după fiecare masă
Pregătește-te să schimbi scutecul micuțului după fiecare alăptat. Nu este neobișnuit ca nou-născuții să aibă scaun în timp ce mănâncă sau imediat după aceea. Vorbim de un fenomen, care se numește reflexul gastrocolic: ori de câte ori laptele ajunge în stomac, ceva iese pe partea cealaltă. Această frecvență este mai des întâlnită la bebelușii alăptați. Cei hrăniți cu lapte praf au scaun mai rar, poate de câteva ori pe zi sau o dată la câteva zile. Nu ar trebui să-ți faci griji în acest sens. Atâta timp cât bebelușul tău ia în greutate, nu e balonat și nu are dureri de burtică, frecvența scaunelor sale este cel mai probabil în regulă.
Mai trebuie precizat și faptul că bebelușii alăptați au scaune cu o consistență lichidă și nedefinită, de culoare galben-muștar, în timp ce sugarii hrăniți cu formulă de lapte praf tind să aibă scaunele ceva mai închegate și mai închise la culoare.
Strănută aproape tot timpul
Nou-născuții strănută des, dar nu pentru că le este frig sau sunt bolnavi. Este pur și simplu o modalitate prin care își curăță pasajele nazale și respiratorii de congestie și diverse particule din aer. Strănutul ajută, de asemenea, la redeschiderea unei nări temporar închise. Spre exemplu, atunci când un bebeluș se lipește prea tare de părinte în timpul hrănirii, fie că e vorba de alăptat sau hrănirea cu biberonul, una dintre nările sale se poate aplatiza. După masă, bebelușul va respira sau va strănuta pentru a soluționa această problemă.
Li se descuamează pielea
În timp ce se scăldă într-o lagună cu lichid amniotic, pielea bebelușilor este protejată de acțiunea mediului umed de un strat de substanță albă, cerată, numită vernix caseosa. După ce ies la aer și vernixul este curățat, stratul superior al pielii începe să se usuce și să se descuameze.
După naștere, toată suprafața pielii va trece prin procesul de descuamare, deși fenomenul se observă cel mai mult pe mâini și pe picioare. Nu încerca să smulgi scuamele – ai putea îndepărta pielea care nu este pregătită să se desprindă. De obicei, descuamarea durează în jur de una – două săptămâni. Aplicarea unor creme sau loțiuni hidratante cu formulă blândă, special concepută pentru pielea sensibilă a bebelușilor, va ajuta la ameliorarea uscăciunii și a descuamării pielii.
Respiră ciudat
Este normal ca bebelușii să facă mici pauze și apoi să aibă perioade de respirație rapidă. Ocazional, spun medicii, oprirea sau omisiunea unei respirații la nou-născuți face parte din dezvoltarea diafragmei (mușchiul care face posibilă respirația) și a sistemului neurologic.
O pauză de până la 20 de secunde este considerată normală. La vârsta de aproximativ șase săptămâni, bebelușul tău ar trebui să dezvolte un tipar de respirație mai regulat.
Ca multe alte proaspete mămici, ce mai probabil îți petreceți o bună parte din fiecare noapte aplecată pe marginea pătuțului celui mic, verificând dacă mai respiră. Și cu siguranță te-ai speriat de câteva ori din cauza respirațiilor neregulate. Dacă te îngrijorează sindromul morții subite a sugarului (SIDS), este bine să fii vigilentă. Poți reduce riscul SIDS, punând bebelușul să doarmă pe spate și ținând toate așternuturile și jucăriile moi departe de pătuțul lui. De asemenea, evită fumatul, inclusiv pe cel pasiv. Dacă respirațiile bebelușului au pauze mai mari de 20 de secunde, este semn de apnee și trebuie să soliciți ajutor medical.
Plânsul lor sună la fel
La nou-născuți, plânsul are două funcții importante: de comunicare a unei nevoi sau a unui disconfort, precum și de mecanism de eliberare a stresului. Așadar, nu e întotdeauna vorba despre o nevoie sau o nemulțumire, plânsul este un răspuns sănătos la stres, făcând parte din lungul proces de învățare a auto-reglării emoționale.
E adevărat, plânsul unui nou-născut poate fi greu de descifrat. Nu trebuie să-ți faci griji dacă nu reușești să-ți dai seama instinctiv dacă îi este foame, obosit sau are nevoie de schimbarea scutecului doar după cum plânge. În timp, vei recunoaște țipătul puternic al plânsului de durere și văicărelile mai discrete ale oboselii.
Plânsul de foame se încadrează, de obicei, undeva între cele două, deși unii bebeluși pot plânge destul de disperat (și tare) atunci când vor să fie hrăniți. În primele zile, nu contează atât de mult de ce plânge micuțul tău (o poate face fără un motiv aparent), atâta timp cât îi răspunzi nevoilor de bază. Vei reacționa de fiecare dată cu aceeași atenție afectuoasă. E foarte posibil ca asta să fie tot ce își dorește sau de ce are nevoie bebelușul în acel moment.
Surse:
https://www.parents.com/baby/care/why-does-my-baby-have-a-conehead
https://www.parents.com/baby-shakes-tremors-causes-and-concerns-8599190
https://www.healthychildren.org/English/ages-stages/baby/Pages/How-Your-Newborn-Looks.aspx
https://www.parents.com/baby/diapers/dirty/the-scoop-on-poop-whats-normal-whats-not
https://www.parents.com/baby/care/crying/understanding-baby-cries1
Foto: shutterstock.com
