Diversificarea alimentației reprezintă o etapă esențială în dezvoltarea bebelușului, dar și a ta, ca părinte. Este o perioadă plină de provocări, dar și de momente pline de bucurie, care cu siguranță își vor găsi un loc special în amintirile tale. În mod inevitabil, lucrurile nu vor decurge întotdeauna așa cum îți vei dori. E foarte posibil ca bebe să nu fie prea încântat de noile texturi și gusturi și să refuze să înghită sau să nu tolereze unele alimente. Pentru a parcurge cu bine această perioadă, e important să te înarmezi cu multă răbdare, să te informezi temeinic și să urmezi regulile de bază.
Când trebuie să înceapă diversificarea
Societatea Europeană de Nutriție și Gastroenterologie Pediatrică (ESPGHAN) recomandă introducerea alimentelor complementare – altele decât laptele, fie ele solide sau lichide – atunci când sugarul este pregătit. Nu mai devreme de 4 luni împlinite (17 săptămâni) și nu mai târziu de 6 luni împlinite (26 de săptămâni).
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pledează pentru amânarea diversificării până la 6 luni, deoarece pune mare preț pe alăptarea exclusivă până la această vârstă. În ultimii ani, tot mai multe voci s-au alăturat curentului. Din această categorie fac parte și experții americani. Din 2021, Academia Americană de Pediatrie și Institutul Național de Sănătate din SUA îndeamnă părinții să nu se grăbească să înceapă diversificarea. Sfatul lor este să aștepte până când bebelușul face 6 luni și dă semne de pregătire pentru a mânca alimentele solide.
Semne că bebe e pregătit
Cei mai mulți copii sănătoși, născuți la termen și cu o dezvoltare normală sunt pregătiți să înceapă să mănânce alimente solide în jurul vârstei de 6 luni. Pentru a te asigura că micuțul tău este gata de marea aventură, urmărește să fie bifate următoarele criterii:
- Este capabil să stea în șezut cu un sprijin minim;
- Își ține capul drept și stabil în timp ce stă așezat pe durata mesei (aproximativ 15 minute);
- Poate să ridice obiecte în timp ce este așezat și să le ducă cu ușurință la gură;
- Urmărește cu atenție când mâncați;
- Este interesat de mâncarea din farfuria părinților, aduce mâncarea la gură sau se apleacă în față pentru ea.
Bebelușii care prezintă toate aceste semne au abilitățile de bază necesare pentru a explora în siguranță alimentele solide. Este posibil să fi auzit că unul dintre semnele de pregătire pentru hrana solidă este dispariția reflexului de împingere a limbii, zis și de extrudare. Această afirmație nu este însă susținută de cercetări. Opinia fermă a experților este că nu trebuie să aștepți ca acest reflex să dispară complet. În fapt, acesta ar putea fi chiar util la începutul procesului de diversificare a alimentației.
Reflexul de extrudare, pe scurt
Împingerea limbii, sau reflexul de extrudare, este un reflex primar prezent la nou-născuți, care îi ajută să își protejeze căile respiratorii și să învețe să se hrănească. Acest reflex determină bebelușul să împingă cu limba orice obiect sau aliment solid introdus în gură. Reflexul de extrudare este deosebit de important pentru sugari în primele luni de viață, deoarece ajută la prevenirea sufocării și a ingestiei accidentale de obiecte străine. La bebelușii cu o dezvoltare normală, reflexul de extrudare este prezent de la naștere și, de obicei, persistă până la vârsta de 4-7 luni. În general, dispariția acestui reflex coincide cu momentul în care bebelușii sunt pregătiți să înceapă diversificarea alimentației. Nu trebuie să fie însă o condiție pentru aceasta.
Pregătirea terenului
Comportamentul la masă se formează de la vârstă mică. Tocmai de aceea, bebelușul va fi obișnuit să mănânce la bucătărie, de preferat lângă masa la care mănâncă toată familia. Bineînțeles, el va fi așezat într-un scaun adecvat vârstei. Este important ca cel mic să aibă o poziție corectă, cu spatele susținut și picioarele sprijinite. Copilul va folosi veselă și tacâmuri speciale, potrivite pentru vârsta lui. De asemenea, este benefic ca familia să ia masa împreună cu el cât mai des posibil, menținând o atmosferă jovială și plăcută. Este esențial ca masa să fie asociată o energie pozitivă.
Cu ce anume începem diversificarea
Alegerea primului aliment solid trebuie să fie adaptată la nevoile specifice ale bebelușului. Tocmai de aceea este indicat să ceri sfaturi în acest sens medicului pediatru. Acesta va evalua copilul și-ți va face recomandări în funcție de particularitățile lui.
De obicei, pentru sugarii cu greutate normală sau mai plinuți, se recomandă introducerea legumelor sub formă de supă sau piure ca prim pas. Aceste legume pot fi morcov, pătrunjel, păstârnac, ceapă, dovlecel, ardei gras, fasole verde, salată verde, spanac, cartof și roșie. Legume precum țelina, napul, conopida, broccoli, mazărea, varza, fasolea uscată și sfecla pot provoca flatulență și disconfort digestiv până la vârsta de 1-2 ani. Dacă bebelușul este mai firav, diversificarea poate începe cu cereale pentru sugari, inițial fără gluten (orez, porumb, tapioca).
După vârsta de 6 luni, laptele matern nu mai poate furniza singur toate necesitățile de energie și nutrienți esențiali, în special fier și zinc. Deoarece fierul este crucial pentru dezvoltarea fizică și psihică, ghidurile de nutriție pediatrică subliniază importanța includerii timpurii a alimentelor bogate în fier, cu o rată mare de absorbție (cereale îmbogățite cu fier, carne, ouă), în special pentru sugarii alăptați exclusiv.
Care sunt cantitățile recomandate
Nevoile nutriționale pentru activitatea zilnică, creștere și dezvoltare sunt foarte mari în primul an de viață, iar stomacul bebelușului este încă foarte mic la această vârstă. De aceea, fiecare masă trebuie să fie foarte „valoroasă”, conținând ingrediente diverse, din cât mai multe grupe alimentare. Acordă maximă atenție acestui aspect și lasă-te ghidată de copil. Nu insista să mănânce o cantitate anume.
Un copil sănătos își poate regla apetitul în funcție de propriile nevoi. Tocmai de aceea, este important să-i oferi mâncare în funcție de semnele de foame și de sațietate. Să nu te îngrijorezi dacă uneori nu va dori să mănânce atât cât crezi că ar trebui. Cantitatea de mâncare consumată poate să varieze de la o masă la alta și de la o zi la alta.
Potrivit OMS, bebelușii ar trebui să primească alimente complementare de 2-3 ori pe zi între 6 și 8 luni. Mai târziu, de la 9 luni, frecvența acestor mese ar trebui să fie de 3-4 ori pe zi. De asemenea, pentru cei de 12-24 de luni, se recomandă oferirea unor gustări nutritive suplimentare de 1-2 ori pe zi, după cum se dorește.
Diversificare vs autodiversificare – avantaje și dezavantaje
Diversificarea clasică implică introducerea treptată a alimentelor solide din toate grupele alimentare (legume, fructe, carne, pește, ouă, cereale, uleiuri vegetale), ajustând textura în funcție de capacitatea copilului de a mesteca și înghiți. Dezvoltarea normală a cavității orale variază de la copil la copil. Aceasta permite hrănirea cu piureuri de la 4 luni, cu alimente fin granulate și zdrobite la 5-9 luni și cu bucăți mici de alimente moi, tăiate mărunt sau sub formă de bastonașe, zise și „finger food”, între 8-11 luni.
Principalele avantaje:
- Diversificarea decurge mai simplu, mai curat și ordonat – pentru că ai cotrolul asupra hrănirii, se va irosi mai puțină mâncare și se va murdări mai puțin;
- Este mai puțin consumatoare de timp – nu trebuie să gătești sau să cumperi o mulțime de ingrediente;
- Mănâncă mai bine – mâncarea oferită cu lingurița ajunge mai ușor în gurița și apoi în burtica bebelușului.
Principalele dezavantaje:
- Dependență – bebelușul se bazează pe tine pentru a mânca, lucru de care va trebui să te îndepărtezi în jurul vârstei de 9 luni;
- Dezvoltarea orală – bebelușul ar putea să se descurce mai greu cu texturile variate mai târziu, ceea ce poate duce la preferințe pentru alimente moi;
- Controlul apetitului – atunci când părintele controlează lingura și oferă mâncarea, bebelușul are mai puține posibilități în a decide dacă vrea sau nu să mănânce. În plus, este mai ușor ca un copil să fie supraalimentat cu piureuri, ceea ce poate duce la o scădere prea rapidă a alimentației la sân sau cu biberonul (care sunt esențiale până când bebelușul împlinește 12 luni).
Autodiversificarea pe de altă parte presupune introducerea alimentelor solide, astfel încât sugarul să le poată apuca și duce singur la gură, în loc să fie hrănit cu lingurița de un adult.
Principalele avantaje:
- Dezvoltare și independență – bebelușul exersează abilități motorii fine și orale și învață să mănânce independent;
- Autoreglarea aportului – bebelușul deține controlul consumului și învață să se oprească atunci când este sătul;
- Varietatea – bebelușul se bucură de o mai multe de texturi și arome, ceea ce poate reduce mofturile alimentare ulterioare
Principalele dezavantaje:
Este posibil să nu acopere necesitățile nutriționale – bebelușul consumă în principal legume și fructe, care au un deficit de calorii și fier;
Implică riscuri – pentru copiii mai mici de 8-9 luni, care nu sunt pregătiți să mestece, nu oferă siguranță în privința texturii alimentelor, crescând riscul de sufocare;
Risipă și murdărire – când bebelușii se se hrănesc singuri, mizeria e monumentală!
Cea mai bună abordare este combinarea diversificării clasice cu autodiversificarea, respectând abilitățile sugarului, interesul lui pentru mâncare și necesarul de alimente pentru vârsta sa.
OMS recomandă creșterea treptată a consistenței și varietății alimentelor pe măsură ce sugarul crește, cu adaptarea la cerințele și abilitățile acestuia. Astfel, încurajează părinții să le ofere bebelușilor alimente sub formă de piure sau zdrobite, începând cu vârsta de 6 luni. De la 8 luni, majoritatea sugarilor pot mânca și bucățele sau „finger foods”.
Până la 12 luni, cei mai mulți copii pot mânca aceleași tipuri de alimente ca și cele consumate de restul familiei, ținând cont de nevoia de alimente bogate în substanțe nutritive, inclusiv alimente de origine animală, cum ar fi carnea (provenită de la animale și păsări), peștele, ouăle și produsele lactate.
Alte reguli pentru o diversificare cu succes
- Laptele matern rămâne alimentul ideal și după începerea diversificării. Introducerea alimentelor complementare se va face treptat, în paralel cu continuarea alăptării.
- Copilul trebuie să-și dezvolte plăcerea de a mânca. Străduiește-te să nu faci presiuni și nu creezi anxietate. Evită distragerea atenției cu jucării, telefon sau televizor.
- Mesele trebuie să fie cât mai variate. Ele trebuie să conțină combinații din mai multe grupe alimentare, gătite în mod sănătos (fierbere, coacere). Fără adaos de zahăr sau sare (se pot înlocui cu alte condimente naturale).
- Se combină mai multe tipuri și culori de fructe și legume cu atât mesele vor fi mai sănătoase. E nevoie zilnic de alimente ce conțin fier (carne, pește sau ou). Glutenul se poate introduce în cantități mici până la vârsta de 1 an.
- Nu se recomandă lapte de vacă sau orice alt lapte animal ca și sursă principală de lapte până la vârsta de 1 an.
- Nu se mai recomandă evitarea sau introducerea târzie a alimentelor cu potențial alergenic. Nucile, alunele, arahidele, semințele măcinate, untul de arahide și uleiurile vegetale sunt surse importante de acizi grași Omega-3. Aceste grăsimi sunt esențiale pentru dezvoltarea sistemului nervos.
- Pentru hidratare se va oferi apă plată din cănuță sau pahar cu gura mică. Este indicată evitarea sucurilor de fructe și a băuturilor îndulcite.
- Mierea este contraindicată până la vârsta de 1 an, întrucât poate conține spori de Clostridium botulinum, care pot cauza botulism infantil, o formă gravă de intoxicație alimentară.
- Se evită alimente cu care copilul se poate îneca – struguri, popcorn, nuci, alune, semințe nemăcinate.
Surse:
https://www.who.int/health-topics/complementary-feeding#tab=tab_2
https://solidstarts.com/methods
https://www.cdc.gov/nutrition/infantandtoddlernutrition/foods-and-drinks/index.html
