Apariția primilor dințișori reprezintă un eveniment marcant în viața fiecărui copilaș. Și asta deoarece erupția dentară vine ca o confirmare a faptului că bebe crește. Din păcate însă, de cele mai multe ori, este o perioadă în care durerea, mârâielile și nervozitatea se țin scai de cel mic, iar de tine – oboseala și nopțile nedormite!
Cum începe totul
Dezvoltarea dinților începe foarte devreme, încă din perioada intrauterină. Mugurii dentari, adică țesutul primar al dinților de lapte, se formează undeva în săptămâna a șaptea de sarcină. Prin luna a patra, când burtica ta abia poate fi luată la ochi, dacă porți haine mai lejere, se dă startul procesului îndelungat de mineralizare. Mai exact, organismul în dezvoltare al fătului dirijează substanțe precum calciul sau fosforul în acele structuri, pentru a forma perluțele adorabile.
Există o gamă largă de variații în ceea ce privește momentul în care poate să apară primul dinte. În general, pe la vârsta de 3 luni, cei mai mulți bebeluși încep să exploreze lumea, ducând diverse obiecte la gură. Salivează mai mult și molfăie tot ce prind, propriile mânuțe fiind de departe preferatele lor. În contextul acestor schimbări, mulți părinți se întreabă dacă nu cumva micuților le ies dinții. Ei bine, este o alarmă falsă. În majoritatea cazurilor, primul dinte apare în jurul vârstei de 6 luni. Se poate întâmplă însă și mai devreme sau mai târziu, fără a fi neapărat o problemă. Astfel, unii copii pot „culege” întâia perluță pe la 3-4 luni, în timp ce alții ajung să-și serbeze prima aniversare fără niciun dințișor prezent la apel. Există și situații în care copiii se nasc având dințișori ieșiți. E drept, acestea constituie excepții!
Erupția dentară – ordinea în care ies primii dinți
Copiii au 20 de dinți primari, ziși și temporari, dar mai cunoscuți sub numele de dinți de lapte. Sunt câte 10 pe fiecare arcadă. Aceștia sunt mai micuți, dar și mai albi decât cei definitivi, și, în general, apar aproape toți până la împlinirea vârstei de doi ani. De regulă, erupția dentară începe cu dințișorii de jos, primii care taie gingia fiind incisivii centrali inferiori.
Ștafeta este preluată, la un interval de una-două luni, de incisivii centrali superiori. Maratonul este continuat apoi de incisivii laterali de jos, care sunt urmați îndeaproape de incisivii laterali de sus. După o pauză de două-trei luni, își fac apariția în guriță primele măseluțe: molarii primari de sus, secondați de gemenii lor de pe coroana de jos. Caninii erup unul după altul, mai întâi sus, ulterior jos.
În cele din urmă, își fac apariția și molarii secundari, adică ultimele măseluțe de pe maxilar, numite și „măselele de 2 ani”.
Iată o cronologie tipică a erupției dinților de lapte, ca să-ți faci o idee despre mersul lucrurilor:
Incisivii centrali inferiori: 6-10 luni
Incisivii centrali superiori: 8-12 luni
Incisivii laterali superiori: 9-13 luni
Incisivii laterali inferiori: 10-16 luni
Primii molari superiori: 13-19 luni
Primii molari inferiori: 14-18 luni
Caninii superiori: 16-22 luni
Caninii inferiori: 17-23 luni
Molarii secundari inferiori: 23-31 luni
Molarii secundari superiori: 25-33 luni
Această ordine nu este literă de lege. Există foarte multe cazuri când caninii o iau înaintea molarilor, iar, uneori, chiar și a incisivilor. Oricum ar fi, la finalul acestei curse, toți micuții trebuie să aibă o dantură formată din opt incisivi, patru canini și opt molari.
Dinții de lapte și apariția lor „cu cântec”
Semnul care indică în mod clar începutul erupției este salivația abundentă, hăinuțele copilului fiind mai mereu ude în față. Micuțul duce mânuțele la gură sau orice alt obiect găsește prin preajma sa, din acest motiv ajungându-se adesea la tulburări digestive (apar scaune mai moi, uneori chiar diaree).
Gingiile se umflă și se înroșesc, determinând un real disconfort sau chiar durere greu de suportat, deseori resimțită în ureche. Drept urmare, cel mic devine agitat, își pierde pofta de mâncare, adoarme cu dificultate și își frământă sau trage urechea, anunțându-și suferința printr-un plâns prelungit. De multe ori, prezintă și secreții nazale apoase, care se ameliorează și dispar complet după ce dintele erupe.
De regulă, erupția primilor dinți tinde să doară cel mai tare. La fel și cea a molarilor, pentru că pur și simplu sunt mai mari și trebuie să spargă gingia mai mult pentru a-și face loc. După ce apar incisivii centrali, majoritatea bebelușilor se obișnuiesc cu durerea provocată de erupție și se descurcă mai bine când ies ceilalți dințișori.
Erupția dentară – ce poți face pentru a-l ajuta
În primul rând, străduiește-te să menții cu strictețe igiena mânuțelor celui mic, deoarece, în această perioadă, le va duce frecvent în gură. Când vine vorba de calmarea durerii propriu-zise, părinții sunt sfătuiți adesea să înceapă prin a le răcori micuților gingiile. În acest sens, poți înfășura un cub de gheață într-o bucată de fașă sterilă și să-i masezi ușor cu aceasta locul inflamat. Ai grijă s-o miști în permanență și să eviți ca gheața să atingă direct gingiile copilului. În același scop, poți înmuia colțul unui prosopel curat în apă și să-l pui în congelator. După ce acesta se răcește suficient sau chiar îngheață, oferă-l micuțului să-l morfolească.
Și mai bine este să-i dai copilului să ronțăie o jucărie specială de dentiție, din silicon moale, ținută la răcit în frigider. Temperatura scăzută îi va amorți gingia, iar textura delicată a jucăriei i-o va masa. Totodată, acesta îi va distrage atenția de la a mesteca degete, jucării de pluș sau plastic, hăinuțe și alte obiecte. Avantajul jucăriei de dentiție este că poate fi curățat simplu și rapid, asigurând un plus de siguranță.
O altă măsură indicată este aplicarea pe suprafața gingiei afectate a unui gel special, cu efect anestezic. Există mai multe produse de acest tip disponibile în farmacii. Poți cere sfatul medicului pediatru sau unui farmacist în ceea ce le privește.
În cazul în care micuțul se simte în mod evident inconfortabil, discută cu medicul pediatru despre administrarea unei doze adecvate greutății de paracetamol sau ibuprofen.
Febra de la dințișori, între mit și adevăr
Cu toate că mulți părinți continuă să creadă că dentiția poate provoca febră, nu există dovezi care să susțină această idee. Este adevărat că dentiția poate crește ușor temperatura bebelușului, dar nu suficient de mult pentru a fi considerată febră. Potrivit specialiștilor, în cazul în care, în timp ce-i ies dinții, bebe face febră cu adevărat – are o temperatură a corpului egală sau mare de 38 de grade Celsius –, cel mai probabil este vorba despre altceva. Studiile au arătat că febra nu este asociată cu dentiția, ci este un semn al unei boli sau infecții care poate necesita tratament.
Îngrijirea dentiției primare
Doar pentru că nu sunt permanenți, nu înseamnă că dinții de lapte pot fi neglijați. Pentru a preveni cariile și a le menține sănătatea, ține cont de următoarele:
Periază regulat dinții bebelușului
De fapt, este indicat să începi o rutină sănătoasă de curățare a cavității bucale, încă dinainte ca primii dinți să apară. Șterge bine gingiile cu o bucată de tifon curat și umed după fiecare masă. De îndată ce primul dinte iese la iveală, cumpără o periuță cu peri moi (poate fi tip degetar) și folosește o pastă specială pentru bebeluși (o cantitate de mărimea unui bob de orez). Obișnuiește copilul, până la vârsta de un an, cu un periaj regulat, de două ori pe zi, dimineață și seara, după ultima masă, timp de două minute de fiecare dată.
Ține-l departe de alimentele și băuturile prea dulci
Alimentele cu un conținut mare de zaharuri, în special cele care pot fi consumate pe furiș, cum ar fi cele procesate și sucul de fructe, sunt motivul pentru care aproape un sfert dintre copiii mici au carii. De fapt, bebelușii sub un an nu ar trebui să consume niciun fel de suc, fie el 100% de fructe sau legume. În cazul în care dorești să-i oferi, totuși, suc de fructe proaspăt stors, diluează-l cu apă. De asemenea, evită orice băutură îndulcită cu zahăr și citește întotdeauna cu mare atenție etichetele alimentelor pe care urmează să le consume bebe.
Nu-l lăsa să adoarmă cu biberonul
Cel mai probabil ai auzit de așa-zisa carie de biberon. Dacă nu, află că aceasta apare, de obicei, din cauza expunerii prelungite a dinților la lichide dulci, cum ar fi laptele matern sau formulă, sucurile sau alte băuturi îndulcite, pe care copilul le consumă din biberon, mai ales dacă adoarme cu biberonul în gură. Pentru a preveni acest risc, după alăptare sau hrănirea cu biberonul, dințișorii copilului ar trebui periați sau șterși cu un tifon umed sau o lavetă. Dacă bebe nu poate adormi fără biberon, umple-i-l doar cu apă.
Manipulează suzetele, lingurile și cănile cu grijă
Cariile dentare sunt cauzate de bacterii, iar acestea pot fi transferate cu ușurință de la o peroană la alta. Mai bine zis, de la o gură la alta. Din acest motiv, evită să pui o suzetă în gură și apoi să i-o dai copilului sau să guști mâncarea copilului înainte de i-o oferi din aceeași linguriță.
Importanța dinților de lapte
Mulți părinți sunt de părere că nu e cazul să-și chinuie copiii cu periajul dinților de lapte, din moment ce aceștia oricum vor cădea. Este o abordare total greșită și dăunătoare, deoarece sănătatea dinților permanenți depinde de cea a dinților de lapte. Acești dinți temporari asigură spațiu și ghidează creșterea corectă a dinților permanenți și dezvoltarea adecvată a maxilarului.
Pierderea prematură a unui dinte de lapte poate crea „dezordine” în gura copilului. Dintele permanent care îl va înlocui riscă să crească strâmb sau să înghesuie alți dinți. De aceea, igiena orală trebuie să devină o rutină de la apariția primului dințișor. Curățarea temeinică și regulată a micilor dințișori previne formarea plăcii bacteriene, care poate cauza carii și probleme gingivale.
O dantură de lapte compromisă poate avea consecințe serioase pe mai multe planuri:
- afectează masticația, influențând capacitatea copilului de a se hrăni corespunzător;
- perturbă fonația, determinând defecte de vorbire;
- deformează fizionomia, afectând aspectul fizic al copilului.
Mare atenție!
În cazul în care nu erupția dentară nu a început până la vârsta de 12 luni, programează o vizită la un dentist pediatru. De asemenea, dacă observi o umflătură vineție, cu aspectul unei pungi cu lichid, cere sfatul pediatrului sau chiar al unui stomatolog. Nu-i exclus să fie vorba despre un chist de erupție, care apare mai ales în zona celei de-a doua măseluțe.
Desigur, ca în orice altă perioadă, și în timpul erupției dentare, ajutorul medical trebuie solicitat fără ezitare de fiecare dată când starea copilului se înrăutățește. Cu alte cuvinte, acesta face febră, refuză să mănânce, nu bea suficiente lichide și este deshidratat.
Surse:
https://www.whattoexpect.com/first-year/teething/order-of-baby-teeth-tooth-chart
https://health.clevelandclinic.org/teething-signs-and-symptoms
https://www.healthline.com/health/teething-fever#symptoms
