Dacă ai prieteni cu copii mici sau dacă ai încercat să-ți faci temele în materie de puericultură, cu siguranță te-ai întâlnit cu ideea că bebe trebuie pus pe burtică. De când însă și cum anume trebuie să procedezi? Iată doar câteva dintre chestiunile pe care e posibil să nu fi apucat să le lămurești pe deplin. Nimic în neregulă aici, dată fiind multitudinea de informații care dă năvală peste tine din toate direcțiile, pe fel și fel de subiecte. În cele ce urmează, încercăm să-ți ușurăm misiunea în a găsi răspunsurile necesare.
De ce e bine să stea pe burtică
Timpul pe care bebe îl petrece pe burtică este la fel de benefic pentru dezvoltarea lui fizică pe cât de încântător e pentru tine. În vreme ce el muncește din greu pentru a-și dezvolta forța musculară și pentru a-și îmbunătăți abilitățile motorii, tu ai parte de momente adorabile, cu un rol inestimabil în consolidarea atașamentului.
Principalele avantaje
Timpul petrecut pe burtică are multiple beneficii pentru dezvoltarea bebelușului. Iată câteva dintre cele mai importante:
Întărirea mușchilor
Atunci când bebelușul este poziționat pe burtică, mușchii gâtului, umerilor, spatelui și ai abdomenului trebuie să lucreze pentru a-l susține. Această activitate ajută la dezvoltarea mușchilor esențiali pentru un control adecvat al capului, precum și pentru mișcările ulterioare mai complexe, cum ar fi rostogolirea, târâtul și mersul.
Controlul capului
Statul pe burtică este esențial pentru dobândirea controlului capului. De obicei, bebelușii nu au un control complet asupra capului lor până pe la vârsta de 3 luni. Cu toate acestea, timpul petrecut pe burtică ajută la consolidarea acestei abilități prin încurajarea ridicării capului și a menținerii unei poziții corecte.
Îmbunătățirea coordonării motorii
Când bebe stă pe burtică, mușchii corpului său sunt stimulați să se miște în moduri diferite, iar acest lucru contribuie la dezvoltarea unor mișcări precise și coordonate. Astfel, prin exersarea mișcărilor de brațe, picioare și cap, statul pe burtică favorizează dezvoltarea abilităților motorii fine și grosiere, care vor fi folosite mai târziu în activitățile de învățare și joacă. Cercetătorii au stabilit că bebelușii care petrec timp cu fața în jos își dezvoltă abilitățile motorii mai repede decât cei care nu o fac.
Încurajarea rostogolirii și a mobilității
La vârsta de 4-5 luni, bebelușul va începe să își folosească mușchii mai eficient și va învăța să se întoarcă singur pe și de pe spate. Exercițiile făcute în timp ce stă pe burtică ajută foarte mult la dezvoltarea mobilității și a flexibilității și-i permit micuțului să capete încredere în forțele sale pentru a încerca mișcări noi.
Stimularea dezvoltării vizuale și cognitive
Atunci când bebelușul este pe burtică, el poate observa lumea dintr-o perspectivă diferită. E cu totul altceva față de ceea ce vede când stă pe spate. Acest lucru ajută la stimularea abilităților vizuale și cognitive. Prin diversificarea stimulilor la care bebe este expus, îi este susținută dezvoltarea percepției și a înțelegerii mediului înconjurător.
Prevenirea sindromului capului turtit
Unul dintre cele mai importante beneficii ale punerii copilului pe burtică e reprezentat de reducerea riscului de dezvoltare a plagiocefaliei. Vorbim de o situație în care craniul bebelușului se aplatizează pe o anumită parte, ca urmare a faptului că stă pentru o perioadă lungă în aceeași poziției. I se mai spune și sindrom al capului turtit. Ei bine, cu cât bebe stă mai mult pe burtică, cu atât va petrece mai puțin timp pe spate, iar craniul lui nu va mai fi presat constant în aceeași zonă.
Când să începi?
Operațiunea „pe burtică” ar trebui începută cât mai devreme posibil. Dacă e cu putință, încă din primele zile de viață ale bebelușului. De fapt, chiar din maternitate. Deși poate fi o poziție dificilă pentru nou-născut, este important să-i oferi micuțului ocazia de a petrece câteva minute pe burtică. Mai există un motiv pentru care e bine să nu amâni această practică. Practic, dacă începi mai devreme, e cu atât mai probabil că bebe să accepte poziția pe burtică ca pe una naturală.
De altfel, majoritatea pediatrilor recomandă părinților să înceapă exersarea poziției pe burtică încă din prima lună de viață, cu avertismentul că acest lucru trebuie făcut cu precauție și fără a forța bebelușul.
Cât timp ar trebui să petreacă bebelușul pe burtică?
Durata timpului petrecut pe burtică va varia în funcție de vârsta și dezvoltarea bebelușului. Pentru început, sunt suficiente sesiuni scurte, de doar 1-3 minute, eventual de 2-3 ori pe zi. Apoi, pe măsură ce bebelușul dă semne că se simte mai confortabil în această poziție, poți crește treptat atât durata, cât și frecvența acestora. Iată la ce să te aștepți în funcție de vârstă.
Primele săptămâni de viață
Înainte să poată întoarce sau ține capul, statul pe burtică nu este tocmai atractiv. Pentru a face exercițiul mai plăcut pentru nou-născut, încearcă să-l pui pe burtică pe pieptul tău. Stai pe spate și întinde-l pe tine. Se consideră drept „tummy time” – termenul în engleză pentru acest exercițiu.
La vârsta de 1 lună
Acum că bebelușul este mai obișnuit cu statul pe burtică, încearcă să crești durata fiecărei sesiuni cu un minut sau două. Vizează sesiuni de trei până la cinci minute.
La această vârstă, bebelușul ar putea începe să-și ridice capul pentru scurt atunci când stă pe burtică și să-l întoarcă dintr-o parte în alta.
La vârsta de 2-3 luni
În acest punct al dezvoltării, bebelușul ar trebui să fie capabil să petreacă 10-15 minute pe burtică, având deja mai mult control asupra capului – îl poate ridica până la un unghi de 45 de grade și să-l mențină stabil. Desigur, această durată este doar un reper, nu o normă. Se va ține cont de reacțiile, dar și de nevoile copilului.
Pentru a-l încuraja să-și ridice capul, ține o jucărie în fața lui, la nivelul ochilor, sau o oglindă în care să se descopere. De asemenea, pune jucării pe raza lui vizuală, pe laterale, ca să aibă „motive” să se întoarcă spre ele. O altă ideea ar fi să stai într-o parte și să-l chemi, încurajându-l să-și miște capul pentru a te privi.
La vârsta de 4-6 luni
În jurul vârstei de 4 luni, bebelușul va începe să-și dezvolte abilități motorii mai avansate. Astfel, perioadele petrecute pe burtică vor crește semnificativ, devenind mai dinamice și distractive. De-acum înainte, bebelușul ar putea prefera să stea pe burtică pe podea, unde sunt multe oportunități de explorare! Așteaptă-te ca bebelușul să-și țină capul sus fără susținere, să se ridice pe coate și să își ridice pieptul de la sol. Ar putea să ajungă la o jucărie care se află deasupra lui și să înceapă să se întoarcă de pe burtică pe spate, iar apoi de pe spate pe burtică. E posibil să folosească rostogolirea pentru a mișca prin cameră.
În acest moment, nu mai trebuie să-ți faci griji în legătură cu durata sesiunilor de „tummy time”. E deja un expert. Va descoperi că-i place să se legene pe burtică, să-și miște picioarele și să facă mișcări de înot cu brațele. De asemenea, ar putea începe să se târască pentru a ajunge la jucării și diverse alte obiecte care-i stârnesc interesul.
Joacă-te cu texturile
Bebelușii trebuie să fie expuși la o varietate de texturi pe parcursul zilei. Sesiunile de stat pe burtică sunt un bun prilej pentru a face acest lucru. Când bebe stă pe burtică, o bună parte din pielea lui (de abdomen, piept, picioare, brațe și față) intră în contact cu suprafața pe care se află. Prin urmare, oferă-i ocazia să simtă texturi diferite. Îl poți lasă pe podeaua curată, pe o păturică sau un covoraș cauciucat de joacă. Pentru a spori efectele, îmbrăcă-l cât mai lejer. Mai mult, dacă temperatura ambietală o permite, îl poți lasa doar în scutec!
Riscurile potențiale asociate cu statul pe burtică
Este extrem de important ca „tummy time”, termenul în engleză pentru acest texercițiu, să se desfășoare când bebe este treaz, sub supraveghere constantă din parteaunui adult. Acest lucru este esențial pentru a preveni riscurile de sufocare sau alte accidente. Așadar, nu lăsa nicio clipă bebelușul pe burtică nesupravegheat. De asemenea, sugarul nu trebuie pus la somn pe burtică.
Până la împlinirea vârstei de un an, bebelușul trebuie pus la somn pe spate, pe o saltea fermă, atât în timpul nopții, cât și în timpul reprezelor de somn diurne. Această poziție îi permite să respire mai ușor.
Statisticile au arătat că în cazul bebelușilor care dorm pe spate se înregistrează un risc mai mic pentru sindromul de moarte subită a sugarului (SMSS), comparativ cu cei care dorm pe burtă sau pe o parte.
Odată ce bebelușii se pot întoarce fără ajutor (de obicei, în jurul vârstei de 6 luni), este indicat să fie lăsați să doarmă fie pe lateral, fie pe burtă, dacă ajung singuri în această poziție.
Nu-l forța!
Cu toate că este fudamental pentru dezvoltarea celui mic, ajutându-l să crească puternic, „tummy time” nu trebuie să fie o corvoadă pentru bebeluș. Dacă acesta este vizibil supărat sau începe să plângă, e recomandat să întrerupi activitatea și să-l pui într-o poziție mai confortabilă. Vorbește-i cu blândețe și, chiar dacă nu înțelege ce anume îi spui, adresează-i încurajări. Încearcă să reiei activitatea la o altă oră sau chiar într-o altă zi. Fii mereu atentă la semnalele bebelușului și respectă-i limitele.
Surse:
https://health.clevelandclinic.org/sudden-infant-death-syndrome-7-ways-to-reduce-your-babys-risk
https://health.clevelandclinic.org/when-to-start-tummy-time
https://www.rch.org.au/kidsinfo/fact_sheets/Tummy_time_for_your_baby
Foto: shutterstock.com
