Cât de exasperante pot fi momentele când copiii refuză să mănânce legume! De ce sunt unii copii atât de dificili atunci când vine vorba de consumul unor alimente? De regulă, avem tendința să credem că e vorba de răzgâială și că e vina exclusivă a părinților că se ajunge în astfel de situații. Ei bine, lucrurile stau mai degrabă altfel decât astfel.
Oamenii de știință vin să aducă lumină în această chestiune. Conform unui studiu realizat de University College London, cunoscută și sub numele UCL, părinții nu sunt responsabili pentru comportamentul copiilor lor față de mâncare! Genetica are un cuvânt greu de spus în acest sens, dar părinții pot modula (puțin) aceste predispoziții.
Mofturile la masă nu sunt doar o fază
Pentru a lămuri implicarea factorilor genetici în determinarea preferințelor alimentare, cercetătorii au comparat comportamentele la masă ale gemenilor identici cu cele ale gemenilor neidentici, ziși și dizigoți sau fraternali. Compararea gemenilor identici cu cei fraternali este relevantă deoarece primii au același mediu de viață și același material genetic. Pe de altă parte, cei din a doua categorie împărtășesc doar mediul de viață, dar nu și genomul identic.
Astfel, cercetătorii au încercat să diferențieze influența geneticii și pe cea a mediului asupra preferințelor alimentare ale copiilor de-a lungul copilăriei. Studiul a înrolat aproape 4.000 de gemeni din Marea Britanie născuți în 2007. Părinții acestora au fost rugați să completeze periodic o serie de chestionare complexe privind obiceiurile lor alimentare. Mai exact, chestionarele au fost completate când copiii împlineau vârstele de 16 luni, 3 ani, 5 ani, 7 ani și 13 ani.
Prima concluzie? S-a observat că, în general, la vârsta de 16 luni, copiii nu sunt extrem pretențioși când vine vorba de mâncare. Mofturile la masă încep să se manifeste și se agravează odată cu vârsta. Acestea ating un vârf la 7 ani, urmat de o scădere treptată. O altă observație importantă a fost aceea că micuții foarte capricioși la masă când aveau 16 luni prezintă o tendință evidentă de a rămâne astfel pe tot parcursul copilăriei. Chiar dacă există o scădere după vârsta de 7 ani, acești copii rămân mai năzuroși la mâncare decât ceilalți până la cel puțin 13 ani.
„Studiul nostru arată că mofturile la masă nu sunt neapărat doar o fază trecătoare”, punctează Zeynep Nas, cercetătoare în cadrul Departamentul de științe comportamentale și sănătate de la UCL.
Genetica, principala cauză a aversiunilor alimentare
Cercetarea a relevat că gemenii neidentici diferă semnificativ în comportamentele lor alimentare, în ciuda faptului că împărtășesc același mediu. Această diferență nu apare în cazul gemenilor identici, care au același bagaj genetic. Potrivit calculelor oamenilor de știință, genetica este responsabilă pentru capriciile la masă în proporție de aproximativ 70%.
„Acest comportament este frecvent în rândul copiilor și poate fi o sursă majoră de anxietate pentru părinți, care adesea cred că este vina lor. Sperăm că rezultatele noastre, care arată că este în mare parte un aspect înnăscut, vor diminua acest sentiment de vinovăție. Comportamentul copilului la masă nu este o consecință directă a parentalității”, afirmă Zeynep Nas.
Mediul devine mai influent în adolescență
O altă descoperire notabilă este că similitudinea dintre gemenii identici în ceea ce privește selectivitatea alimentelor scade după vârsta de 5 ani. Dacă la această vârstă genetica influențează comportamentul alimentar în proporție de 84%. La 7 ani, influența acesteia scade la 77%, iar la 13 ani – la 74%.
Asta înseamnă că, odată cu trecerea timpului, mediul devine mai important în modelarea preferințelor alimentare. Însă nu este vorba despre mediul comun al gemenilor, ci despre experiențele individuale. Vorbim aici de prieteni diferiți sau situații unice. La 13 ani, aceste influențe individuale reprezintă 26% din comportament și cresc odată cu afirmarea independenței adolescentului.
Cel mai bun moment pentru a combate mofturile la masă
Cercetătorii au concluzionat că singura perioadă în care mediul familial are o influență considerabilă este la 16 luni. Atunci, aceasta contează în proporție de 25%. Oamenii de știință precizează că la această vârstă, nivelul de acceptare a gusturilor noi atinge un apogeu. Ulterior, între 3 și 13 ani, are loc o scădere progresivă a acestuia cu până la 70%.
De aceea, intervențiile pentru combaterea mofturilor la masă au cele mai mari șanse de reușită până când copilul împlinește 2 ani. Acestea pot cuprinde oferirea unei varietăți mai mari de fructe și legume sau expunerea regulată la alimentele mai puțin agreate.
„Deși mofturile la masă au o componentă genetică semnificativă, acest comportament nu este imposibil de schimbat. Părinții pot încuraja consumul unei game variate de alimente pe tot parcursul copilăriei și adolescenței. Totuși, este important să-și amintească faptul că, dacă un copil refuză să mănânce toate legumele, nu este neapărat vina lor”, explică Alison Fildes, coordonatoarea studiului.
Câte fructe și legume trebuie să mănânce copiii
Știm cu toții că fructele și legumele sunt pline de substanțe nutritive, esențiale pentru buna funcționarea organismului și, implicit, pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor. Acești nutrienți pot îmbunătăți performanța sportivă a copilului și îi pot ajuta în multe alte moduri, de la formarea de oase și țesuturi noi până la menținerea concentrării la școală.
Tocmai de aceea, consumul de fructe și legume trebuie să fie o prioritate. Cantitatea necesară variază pe măsură ce copilul crește. Iată care sunt recomandările OMS în ceea ce privește aportul de legume și fructe pentru copii și adolescenți:
2 – 5 ani, cel puțin 250 g pe zi
6 – 9 ani, cel puțin 350 g pe zi
10 ani +, cel puțin 400 g pe zi
Acestea sunt cantitățile minime pentru copiii activi. Dacă cel mic dorește să consume mai mult, este perfect în regulă. În cazul în care cantitatea recomandată este departe de a fi atinsă, încearcă să implementezi mici schimbări de obiceiuri. De exemplu, începe cu o porție în plus pe zi, apoi adaugă treptat a doua porție. Studiile arată că metoda cea mai eficientă pentru a schimba comportamentele pe termen lung este să modifici câte un singur obicei odată.
