Data probabilă a nașterii a venit și a trecut, dar tu ești în continuare însărcinată… Ce se întâmplă? Ei bine, nu ești singura. Potrivit statisticilor, aproximativ 75% dintre gravidele aflate la prima sarcină nasc până în săptămâna 41 și 2 zile. Restul depășesc acest termen. În cazul femeilor care au mai născut, situația nu e cu mult diferită: 75% dintre ele nasc până în săptămâna 41. La fel, celelalte intră în travaliu după această dată.
Într-o altă interpretare a datelor statistice, cifrele arată în felul următor: circa 80 din 100 de copii vin pe lume înainte de 41 de săptămâni de sarcină și 99 din 100 – până în săptămâna 42. Așadar, ești încă în limitele normalului. De fapt, o sarcină este considerată „post-termen” doar după ce se depășesc două săptămâni de la data probabil a nașterii.
De altfel, Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor (ACOG) și Societatea pentru Medicină Materno-Fetală (SMFM) folosesc următorii termeni pentru a descrie sarcinile prelungite:
Termen tardiv: naștere între 41 de săptămâni și 0 zile și 41 de săptămâni și 6 zile.
Post-termen: naștere după 42 de săptămâni și 0 zile.
De ce nu ai născut încă
Există câteva posibile motive pentru care sarcina ta se prelungește. Iată care ar fi acestea:
- Este prima ta sarcină;
- Ai depășit cu două săptămâni data probabilă a nașterii la o sarcină anterioară;
- Ai mai mult de 35 de ani;
- Bebelușul tău este băiat;
- Ai un indice de masă corporală de 30 sau mai mare (obezitate).
- Data probabilă a nașterii a fost calculată incorect, posibil din cauza confuziei legate de data începerii ultimei menstruații. Aceasta se poate întâmpla și atunci când data este calculată pe baza unei ecografii efectuate după săptămâna 22 de sarcină.
Și genetica poate juca un rol important în această chestiune. Peste 25% din variația vârstei gestaționale ar putea fi datorată efectelor genetice. Mai precis, nașterea la termen are o eritabilitate mare, implicând genetica și/sau epigenetica ca factori care contribuie la vârsta gestațională. Cu alte cuvinte, dacă bunica și mama ta au născut la termen sau l-au depășit, e foarte posibil să ți se întâmple și ție același lucru.
Care sunt riscurile?
Chiar dacă o sarcină prelungită se asociază rareori cu probleme ale placentei sau ale bebelușului, există, totuși, unele riscuri posibile:
Bebeluș prea mare
O greutate a bebelușului mai mare decât media la naștere, numită macrosomie fetală, poate crește probabilitatea folosirii forcepsului sau a altor instrumente pentru a ajuta nașterea. De asemenea, crește probabilitatea a fi nevoie de o operație cezariană. Totodată, un bebeluș mai mare prezintă riscuri mai mari de a-și bloca umărul în spatele osului pelvian în timpul nașterii (distocie de umăr).
Sindromul postmaturității
Numit și sindromul Ballantyne-Runge, acesta se caracterizează prin pierderea grăsimii subcutanate a bebelușului; tegumente uscate, încrețite, care se descuamează; lipsa stratului protector (vernix caseosa) și a părului fin de pe corp (lanugo); unghii lungi. Copilul are facies de bătrânel, este alert și are ochii larg deschiși.
Nivel scăzut de lichid amniotic
Vorbim de oligohidramnios sau oligoamnios, o situație periculoasă în care cantitatea de lichid amniotic scade sub nivelul optim în raport cu vârsta gestațională. Acest lucru poate afecta ritmul cardiac al bebelușului și poate comprima cordonul ombilical în timpul contracțiilor.
Aspirația meconiului
Meconiul este primul scaun al bebelușului. Prelungirea sarcinii poate crește riscul eliminării acestuia câtă vreme bebe se află încă în uter, ceea poate duce la complicații grave, ca urmare a pătrunderii acestor materii fecale în arborele traheobronșic. Aspirația de meconiu este rară, dar studiile arată că riscul se dublează după săptămâna 41 de sarcină, comparativ cu riscul înregistrat între 39-41 de săptămâni (0,2% vs 0,49%).
O monitorizare mai atentă
Dacă ai depășit cu mai mult de o săptămână data probabilă a nașterii, cel mai probabil, medicul va efectua un test care măsoară ritmul cardiac al bebelușului (test non-stres). Acesta poate fi combinat cu o ecografie pentru a verifica ritmul cardiac al bebelușului, oxigenarea, tonusul muscular și mișcările (profil biofizic). De obicei, se evaluează și lichidul amniotic. Pe baza acestor teste, medicul poate recomanda inducerea travaliului. Orice ar fi, ai încredere că totul va fi bine.
Învinge-ți teama
Scapă de frică și tensiune, astfel încât corpul tău să fie eliberat de durere și să funcționeze așa cum a fost creat să o facă. Ultimele cercetări au demonstrat că 90% din naștere, la fel ca și 90% din actul sexual, se desfășoară la nivel psihologic! Prin urmare, controlul mental al momentului nașterii nu este doar important, ci esențial.
Teama intensifică durerea
Femeile anxioase, care își fac prea multe griji și nu pot privi cu detașare evenimentul nașterii, trăiesc nașterea ca pe un coșmar. Atitudinea negativă amplifică durerea, deoarece sub efectul stresului, cauzat de frică, glandele suprarenale secretă o cantitate mare de adrenalină, un hormon care inhibă producția de endorfine. Rezultatul este o percepție ascuțită a durerii, care contribuie la accelerarea frecvenței cardiace și a celei respiratorii, și o creștere a tensiunii arteriale.
Efectele nedorite se resimt și la nivelul mușchiului uterin, care, pe de o parte, este stimulat să se contracte de oxitocină, proces frânat pe de altă parte de adrenalină, ceea ce-l face să lucreze incoerent și fără eficiență. În plus, crește riscul de hiperventilație, dar și disconfortul resimțit de pruncul nenăscut încă.
Prin urmare, direcționează-ți îm mod conștient eforturile pentru a înlocui anxietatea cu încrederea și calmul. Vei reuși astfel să trăiești pe deplin un fenomen cu adevărat minunat: aducerea pe lume a puiului tău.
Înconjoară-te de curaj
Alege-ți un anturaj suportiv. Frica e contagioasă. Ca și panica. Dacă lângă tine ai un membru al familiei sau o prietenă care este și mai prăpăstioasă decât tine, poți să simți pe pielea ta ceea ce voiau să spună cei bătrâni prin „chinurile facerii”. Dacă lângă tine stă o persoană bravă și plină de compasiune, travaliul va trece mult mai ușor, iar nașterea va deveni o sursă de amintiri luminoase.
Tehnici pentru controlul durerii
Durerea este un mecanism complex de reacție a organismului. Atunci când este corect înțeles, acesta poate fi controlat cu succes. Iată câteva metode, care te pot ajuta să devii stăpână pe situație.
Respirație și relaxare
Exercițiile de respirație sunt o cale foarte bună de calmare. Ele au ca rol oxigenarea ta (dacă mușchii sunt bine oxigenați se produce o scădere a acțiunii stimulilor dureroși) și a copilului, precum și distragerea atenției de la durere, oferindu-ți un alt lucru asupra căruia să te concentrezi.
Pentru prima parte a travaliului se pot folosi:
Respirația lentă, profundă
Se inspiră lent pe nas, cu dilatarea abdomenului și apoi a toracelui; urmează o scurtă pauză și se expiră lent, pe gură, cu buzele întredeschise. Se fac 7-9 respirații pe minut.
Respirația superficială
Se inspiră și expiră pe gură, întrun ritm de trei ori mai rapid decât în cazul celei lente; până la o respirație pe secundă.
Respirația variabilă sau mixtă
Combină primele două tipuri de respirație și este folosită în perioada de tranziție când se pierde concentrarea, contracțiile devenind mai dureroase. Implică respirații superficiale succesive, urmate de un inspir adânc și expir profund, asemănător unui oftat.
Respirația în tandem
Ritmul și alternanța tipurilor de respirație sunt impuse de persoana care susține gravida de-a lungul travaliului.
Tehnica de respirație din timpul nașterii
Se aplică odată cu dilatarea completă a colului uterin. La debutul contracției, se inspiră adânc, apoi se expiră lent, folosindu-se mușchii abdominali. Împingerea se realizează cu ținerea respirației timp de 5-7 secunde, după care se expiră adânc, menținându-se contracția mușchilor abdominali. În continuare se inspiră și expiră profund o dată, după care se reia același tip de respirație.
Nu lupta cu contracțiile!
Acest lucru influențează negativ atât dilatația cervicală, cât și travaliul în sine și poate accentua durerea prin privarea de oxigen a uterului.
O baie călduță
Să stai sub duș cu apă caldă reprezintă o modalitate foarte bună de diminuare a durerilor în primele stadii ale travaliului, pe care le poți petrece în intimitatea casei.
Adoptă poziția potrivită!
Decubitul dorsal (poziția pe spate) poate fi nociv și în același timp foarte dureros. În schimb, statul în picioare, poziția culcat pe o parte sau semișezut pot ajuta foarte mult.
Plimbă-te!
Cercetările arată că orice poziție dinamică scurtează travaliul cu o oră și jumătate.
Stai pe vine!
Poziția „ghemuit” favorizează îndepărtarea oaselor bazinului, ajutând copilul să traverseze mai ușor strâmtorile pelviene.
Etapele nașterii
Te întrebi cum se va întâmpla totul? Cu siguranță va fi o experiență irepetabilă! Fiecare naștere este unică și a ta cu siguranță va fi memorabilă. Practic, nu există două nașteri la fel. Nici măcar pentru o femeie care a mai trecut o dată printr-o astfel de experiență. Prin urmare, nu se știe cu exactitate cât va dura și cum va evolua. Se știe însă că va avea trei faze distincte, fiecare cu caracteristicile și senzațiile ei.
Prima fază. Începe cu apariția primelor contracții uterine regulate și se încheie cu dilatația completă a colului uterin (adică 10 cm). Diferă ca durată de la o gravidă la alta: între 8 și 12 ore în cazul femeilor care nasc pentru prima oară sau între 6 și 8 ore în cazul celor care au mai născut.
A doua fază. Este mai scurtă în cazul femeilor care au mai născut (de 10-15 minute) decât la cele aflate la prima naștere (30-45 de minute). Începe în momentul în care dilatația este completă. Contracțiile uterine se succed la 1-2 minute, durează 60 de secunde și se numesc contracții expulsive. Cu fiecare contracție, însoțită de 2-3 eforturi de împingere, capul copilului progresează în bazin și vei simți presiune asupra vezicii urinare și asupra rectului, cu senzația imperioasă de micțiune și de scaun.
A treia fază. Denumită delivrență sau eliminarea placentei. Durează 15-30 de minute. După naștere, uterul se contractă și placenta începe să se dezlipească de peretele lui, alunecând în vagin. Din câteva contracții, aceasta se expulzează, împreună cu sacul amniotic în care a stat fătul.
Finalul fericit
Odată ce bebe ajunge în brațele tale, se deschide un nou și foarte frumos capitol, pe care urmează să-l scrieți împreună, zi de zi, clipă de clipă!
Surse:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4203931
https://www.whattoexpect.com/pregnancy/week-by-week/week-41.aspx
https://www.babycenter.com/pregnancy/week-by-week/41-weeks-pregnant
https://www.southtees.nhs.uk/resources/offer-of-induction-of-labour-at-41-weeks/https://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/pregnancy-week-by-week/in-depth/overdue-pregnancy/art-20048287#:~:text=Between%2041%20weeks%20and%2041,birth%20size%20(fetal%20macrosomia)
